EUMENÍDE s. f. pl. Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. euménides.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EUMENÍDE s.f.pl. (Mit.) Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [Sg. eumenidă. / < fr. euménides, cf. gr. Eumenides].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EUMENÍDE s. f. pl. (mit.) nume eufemistic dat eriniilor. (< fr. euménides)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
eumeníde s. f. pl. (sil. e-u-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Eumenide = Eumenides.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman | Permalink
Erinyes, numite și eumenide (eumenides) în mitologia greacă, furii (furiae sau dirae) de către romani, erau genii răzbunătoare care pedepseau fărădelegile muritorilor. Ele îi urmăreau mai ales pe ucigași (v. și Orestes, Alcmaeon), chinuindu-i sau luîndu-le mințile. Eriniile s-au născut din picăturile de sînge care au curs pe pămînt în urma mutilării lui Uranus. Erau socotite, în general, trei la număr: Alecto, Megaera și Tisiphone, reprezentate ca niște genii înaripate, cu șerpi în plete. Mai tîrziu, eriniilor li s-au atribuit și pedepsele la care erau supuși oamenii în Infern.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman | Permalink