Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: euristic (adjectiv) , euristică (substantiv feminin)   
EURÍSTICĂ f. 1) Arta de a descoperi cunoștințe noi. 2) Sistem de procedee logice și de reguli metodice ale cercetării teoretice. [G.-D. euristicii] /<fr. euristique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EURÍSTICĂ s.f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea unor fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Gen. -cii. / < fr. euristique, cf. gr. heuriskein – a afla].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
eurístică s.f. (sil. e-u-), g.-d. art. eurísticii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EURÍSTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. (Rar) Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EURÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de euristică; propriu euristicii. Metodă ~că. /<fr. euristique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EURÍSTIC, -Ă adj. (Despre procedee metodologice) Care duce prin întrebări la descoperirea unor adevăruri noi. [Pron. e-u-. / < fr. euristique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EURÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la euristică. ◊ (despre procedee metodologice) care, prin întrebări, duce la descoperirea unor adevăruri noi. II. s. f. metodă de studiu și de cercetare prin descoperire; arta de a duce o dispută în scopul de a descoperi adevărul. (< fr. euristique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
eurístic adj. m. (sil. e-u-), pl. eurístici; f. sg. eurístică, pl. eurístice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)