EVENTÍV, eventive, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EVENTÍV adj.n. Verb reflexiv eventiv (și s.n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. [< fr. éventif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EVENTÍV adj. verb reflexiv ~ (și s. n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. (< fr. éventif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
eventív adj. m., pl. eventívi; f. sg. eventívă, pl. eventíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
eventív s. n., pl. eventíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink