Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
EVRÉU, evrei, s. m. Persoană (de religie mozaică) făcând parte din populația originară prin tradiție din Israelul și Iudeea antice; izraelit. ♦ Persoană care face parte din populația de bază a actualului stat Israel. – Din sl. evreinŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
evréu (evréi), s. m. – Persoană de religie mozaică, israelit. – Var. ebreu, ovrei. Ngr. Ἐβραιος. Sec. XVII. Var. din lat. (sec. XIX); și ovrei, din ngr. Ὀβραῖος. – Der. evreică (var. ovreică), s. f. (femeie care face parte din neamul evreilor); evreesc (var. ovreesc), adj. (ebraic); evreește (var. ovreește), adv. (ca evreii); evreime (var. ovreime), s. f. (totalitatea evreilor).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
evréu s. m. (sil. -vreu), art. evréul; pl. evréi, art. evréii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EVRÉU ~i m. Persoană care face parte din populația de bază a Israelului sau este originară din Israel. /<sl. evreinu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIREAȘA-EVRÉULUI s. v. gogoașă, păpălău.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIȚA-EVRÉILOR s. v. lăsnicior.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)