Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
EXALÁRE, exalări, s. f. Acțiunea de a exala; exalație. [Pr.: eg-za-] – V. exala.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXALÁRE s.f. Acțiunea de a exala; exalație. [< exala].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXALÁRE s. v. emanație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
exaláre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exalării; pl. exalări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A EXALÁ exál tranz. (mirosuri, gaze, vapori etc.) A împrăștia în toate părțile; a face să cuprindă spații tot mai largi; a degaja; a emana. /<fr. exhaler, lat. exhalare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXALÁ vb. I. tr. A răspândi, a împrăștia, a degaja (vapori, mirosuri etc.). [Pron. eg-za-, p.i. exál și -lez. / < fr. exhaler, cf. lat. exhalare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXALÁ vb. tr. a răspândi, a emana, a degaja vapori, mirosuri. (< fr. exhaler, lat. exhalare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXALÁ vb. v. emana.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
exalá vb. [x pron. gz], ind. prez. 3 sg. și pl. exálă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)