EXALÁȚIE, exalații, s. f. Exalare; abureală. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhalation, lat. exhalatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXALÁȚIE s.f. Degajare, răspândire de vapori, de mirosuri etc.; exalare. [Gen. -iei, var. exalațiune s.f. / cf. fr. exhalation, lat. exhalatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXALÁȚIE s. f. exalare. (< fr. exhalation, lat. exhalatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXALÁȚIE s. v. emanație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
exaláție s. f. (sil. -ți-e) [x pron. gz], art. exaláția (sil. -ți-a), g.-d. art. exaláției; pl. exaláții, art. exaláțiile (sil. ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink