Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
EXCELÉNȚĂ, excelențe, s. f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat. 2. (În loc.) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din fr. excellence, lat. excellentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXCELÉNȚĂ s.f. 1. Titlu onorific care se dă în unele țări miniștrilor, ambasadorilor și (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) Înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ◊ Prin excelență = în mod deosebit, mai ales. [Cf. fr. excellence, lat. excellentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXCELÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă în unele țări demnitarilor (șefi de state, ambasadori, miniștri) și (la catolici) episcopilor. 2. înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ♦ prin ~ = în mod deosebit. (< fr. excellence, lat. excellentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
excelénță s. f., g.-d. art. excelénței; pl. excelénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Excelénță (termen de adresare) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXCELÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter excelent; calitate foarte bună. 2) (în țările apusene) Titlu onorific, folosit și ca termen de reverență, acordat ambasadorilor, miniștrilor și demnitarilor bisericești. ◊ Prin ~ în mod foarte reprezentativ; în cel mai înalt grad; eminamente. [G.-D. excelenței] /<fr. excellence, lat. excellentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
Excelénța sa (voástră) s. f. art. + adj., g.-d. Excelénței sále (voástre)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Excelénțele lor s. f. art. pl. + pr.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)