Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
EXCLÚDERE, excluderi, s. f. Acțiunea de a exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare, excluziune (1). – V. exclude.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXCLÚDERE s.f. Acțiunea de a (se) exclude și rezultatul ei; dare afară, înlăturare. [Var. escludere s.f. / < exclude].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXCLÚDERE s. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (~ cuiva dintr-o organizație.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
exclúdere s. f., g.-d. art. exclúderii; pl. exclúderi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXCLÚDE, exclud, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A EXCLÚDE exclúd tranz. A da afară; a nu admite; a elimina. /<lat. excludere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXCLÚDE vb. III. tr. A da afară, a înlătura; a elimina, a nu admite. ♦ (Refl.; despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, nepotrivite, contrare. [Pron. ecs-clu-, p.i. exclúd, var. esclude vb. III. / < lat. excludere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXCLÚDE vb. I. tr. a da afară, a elimina, a nu admite. II. refl. (despre două elemente) a se respinge ca fiind incompatibile, contrare. (< lat. excluder)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXCLÚDE vb. a elimina, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A exclude ≠ a include
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
exclúde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzând; part. exclús
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink