EXCLUZIÚNE, excluziuni, s. f. 1. Excludere, interdicție. 2. (Log.) Relație care există între două propoziții care nu pot fi valabile împreună. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. exclusion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXCLUZIÚNE s.f. 1. (Liv.) Excludere, interdicție. ◊ (Fiz.) Principiul excluziunii = principiu potrivit căruia într-un sistem cuantic nu pot exista doi fermioni care să aibă simultan același ansamblu de numere cuantice. 2. (Log.) Relație între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. [Pron. -zi-u-, var. esclusiune, exclusie, exclusiune s.f. / < fr. exclusion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXCLUZIÚNE s. f. 1. excludere, interdicție. ♦ (fiz.) principiul ĩi = principiu potrivit căruia într-un sistem cuantic nu pot exista doi fermioni care să aibă simultan același ansamblu de numere cuantice. 2. (log.) relație între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. (< fr. exclusion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXCLUZIÚNE s. v. interdicție, interzicere, prohibire, prohibiție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
excluziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. excluziúnii; pl. excluziúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink