Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă creștină, mozaică etc. pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXCOMUNICÁRE s.f. Act prin care cineva este excomunicat; afurisenie. [< excomunica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXCOMUNICÁRE s. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, (înv.) proclețenie, procleție. (~ papei aruncată asupra ...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicării; pl. excomunicări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A EXCOMUNICÁ excomúnic tranz. (persoane) A exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza; a afurisi. /<lat. excommunicare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXCOMUNICÁ vb. I. tr. A exclude din comunitatea bisericii; a afurisi. [P.i. excomúnic. / < lat. excommunicare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXCOMUNICÁ vb. tr. a exclude dintr-o comunitate religioasă. (< lat. excommunicare, fr. excommunier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXCOMUNICÁ vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
excomunicá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. excomúnică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink