Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: excoria (verb tranzitiv) , excoriere (substantiv feminin)   
EXCORIÉRE, excorieri, s. f. Acțiunea de a (se) excoria și rezultatul ei; excoriație. [Pr.: -ri-e-] – V. excoria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXCORIÉRE s.f. Excoriație. [Pron. -ri-e-. / < excoria].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
excoriére s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. excoriérii; pl. excoriéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXCORIÁ, pers. 3 excoriază, vb. I. Tranz. și refl. (Despre piele) A (se) jupui ușor. [Pr.: -ri-a] – Din fr. excorier, lat. excoriare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXCORIÁ vb. I. tr., refl. (Despre piele) A (se) jupui ușor. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. excorier, lat. excoriare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXCORIÁ vb. tr., refl. (despre piele) a (se) jupui ușor. (< fr. excorier, lat. excoriare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
excoriá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 3 sg. și pl. excoriáză, 1 pl. excoriém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. excoriéze; ger. excoriínd (sil. -ri-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)