EXCRÉȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXCRÉȚIE s.f. Eliminare a substanțelor inutile sau vătămătoare din organism în urma proceselor biochimice; substanță eliminată. [Gen. -iei, var. excrețiune s.f. / cf. fr. excrétion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXCRÉȚIE s. f. eliminare din organism a produselor provenite din activitatea metabolică. ◊ materialul eliminat. (< fr. excrétion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXCRÉȚIE s. (FIZIOL.) secreție exocrină, secreție externă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
excréție s. f. (sil. -ți-e), art. excréția (sil. -ți-a), g.-d. art. excréției; pl. excréții, art. excréțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXCRÉȚIE ~i f. 1) Proces de eliminare a substanțelor neutilizate de organism. 2) Substanță eliminată. [G.-D. excreției; Sil. -ți-e] /<fr. excrétion, lat. excretio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink