EXCÚRS, excursuri, s. n. (Livr.) 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. Dizertație sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic). – Din lat. excursus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXCÚRS s.n. 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. (Filol.) Disertație sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic). [Pl. -suri, var. excursus s.n. / < lat. excursus < excurrere – a alerga în afară].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXCÚRS s. n. 1. abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. disertație sub formă de digresiune, cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic). (< lat. excursus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXCÚRS s. v. digresiune, divagare, divagație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
excúrs s. n., pl. excúrsuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXCÚRS ~uri n. Abatere de la subiectul tratat, pentru a lămuri o chestiune secundară. /<lat. excursus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink