Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: executa (verb tranzitiv) , executare (substantiv feminin)   
EXECUTÁRE, executări, s. f. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire, execuție. ◊ Executarea bugetului = adunarea veniturilor unui buget și folosirea acestora pentru acoperirea cheltuielilor aprobate în buget. ♦ Îndeplinire a unei obligații (lege, contract, hotărâre etc.) a unui organ de jurisdicție. ◊ Executarea pedepsei = aducere la îndeplinire a hotărârii prin care cel trimis în judecată penală a suferit o condamnare. [Pr.: eg-ze-] – V. executa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXECUTÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire. ♦ Pedepsire cu moartea, execuție. 2. Executarea bugetului = realizarea veniturilor bugetare și utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în buget. [Pron. eg-ze-. / < executa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXECUTÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) executa. 2. ă bugetului = realizarea veniturilor bugetare și utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în buget. (< executa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXECUTÁRE s. 1. v. confecționare. 2. efectuare, execuție, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvârșire, (înv.) săvârșit. (~ unei lucrări.) 3. execuție, facere, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. v. desfășurare. 5. v. efectuare. 6. v. interpretare. 7. aplicare, îndeplinire. (~ unei sentințe.) 8. (JUR.) (înv.) zapcială, zapciitură, zapcilâc. (~ silită a cuiva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Executare ≠ neexecutare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
executáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. executării; pl. executări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXECUTÁ, execut, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală. 4. Tranz. A sili pe debitor sa-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A EXECUTÁ execút tranz. 1) A realiza printr-un efort fizic sau intelectual. 2) (exerciții de gimnastică sau figuri de balet) A face cu multă iscusință și cu multă dexteritate. 3) (melodii, piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a cânta; a zice; a interpreta. 4) (sancțiuni judiciare, măsuri etc.) A aduce la îndeplinire; a transpune în fapt. 5) (condamnați) A supune la pedeapsa capitală. 6) (sentințe de condamnare capitală) A pune în aplicare; a aduce la îndeplinire. 7) (debitori) A face să-și îndeplinească obligațiile. /<fr. exécuter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXECUTÁ vb. I. tr. 1. A face, a prelucra, a fabrica. 2. A pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan etc.). ♦ refl. A se supune. 3. A cânta o bucată muzicală; a dansa (un dans, un balet etc.). 4. A îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație. ♦ A duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. [Pron. eg-ze-, p.i. execút. / < fr. exécuter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXECUTÁ vb. I. tr. 1. a face, a prelucra. 2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan). 3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet). 4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație. ◊ a duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. II. refl. a se supune. (< fr. exécuter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXECUTÁ vb. 1. a face, a realiza, (pop. și fam.) a meșteri, a meșterui. (A ~ un obiect.) 2. v. confecționa. 3. a efectua, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvârși, (înv. și pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat de făcut.) 4. a efectua, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârși. (~ o lucrare durabilă.) 5. v. desfășura. 6. v. efectua. 7. v. cânta. 8. a aplica, a îndeplini. (~ o hotărâre judecătorească.) 9. (JUR.) (pop.) a împlini, (înv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
executá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. execút, 3 sg. și pl. execútă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)