Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul cuiva. Executor judecătoresc = funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXECUTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Persoană) care execută ceva. ◊ Executor testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; executor judecătoresc = funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută hotărâri judecătorești. [Pron. eg-ze-. / cf. fr. exécuteur, lat. exsecutor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXECUTÓR, -OÁRE adj. executant. ♦ ~ (jur.; s. m. f.) ~ testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; ~ judecătoresc = funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută hotărâri judecătorești. (< fr. exécuteur, lat. exsecutor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXECUTÓR adj., s. 1. adj., s. v. executant. 2. s. (JUR.) (pop.) împlinitor, (înv.) zapciu. (~ al unui datornic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
executór (care execută) adj. m. [x pron. gz], pl. executóri; f. sg. și pl. executoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXECUTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival v. EXECUTIV. ◊ ~ judecătoresc persoană autorizată să execute hotărârile unei instanțe judecătorești. ~ testamentar persoană care asigură executarea ultimei voințe a autorului unui testament. /<fr. exécuteur, lat. executor, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)