EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXEMPLÁR s.n. 1. Fiecare dintre obiectele identice ale unei serii de lucruri, multiplicate după un model comun. 2. Reprezentant izolat al unei categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare. [Pron. eg-zem-. / cf. fr. exemplaire, lat. exemplarium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXEMPLÁR, -Ă adj. Care poate servi ca exemplu. [Pron. eg-zem-. / cf. fr. exemplaire, lat. exemplaris].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXEMPLÁR1 s. n. 1. fiecare dintre obiectele multiplicate în serie după un model comun. 2. fiecare dintre reprezentanții unei aceleiași categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare. (< fr. exemplaire, lat. exemplarium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXEMPLÁR2, -Ă adj. 1. care poate servi ca exemplu. 2. cu caracter drastic, servind ca avertisment. (< fr. exemplaire, lat. exemplaris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXEMPLÁR adj. v. ireproșabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
EXEMPLÁR s. 1. piesă. (Un ~ rar dintr-o colecție.) 2. bucată. (A cumpărat două ~ din romanul ...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
exemplár adj. m. [x pron. gz], pl. exemplári; f. sg. exempláră, pl. exempláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
exemplár s. n. [x pron. gz], pl. exempláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXEMPLÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care merită a fi luat drept exemplu (datorită calităților sale pozitive); pilduitor. 2) Care poate servi drept avertisment; de învățătură. Pedeapsă ~ă. /<fr. exemplaire, lat. exemplaris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXEMPLÁR2 ~e n. 1) Unitate făcând parte dintr-o serie de obiecte de același fel; bucată. 2) Reprezentant izolat al unei specii; individ făcând parte dintr-o specie. /<fr. exemplaire, lat. exemplarium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink