Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: exila (verb tranzitiv) , exilare (substantiv feminin)   
EXILÁRE, exilări, s. f. Acțiunea de a (se) exila. [Pr.: -eg-zi-] – V. exila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXILÁRE s.f. Acțiunea de a (se) exila. [< exila].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXILÁRE s. 1. v. surghiunire. 2. v. exil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
exiláre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exilării; pl. exilări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXILÁ, exilez, vb. I Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A EXILÁ ~éz tranz. A trimite în exil; a surghiuni; a deporta. /<fr. exiler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE EXILA mă ~éz intranz. A pleca de bunăvoie în exil. /<fr. exiler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXILÁ vb. I. tr. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din țara, din locul de baștină). [< fr. exiler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXILÁ vb. tr., refl. a trimite, a pleca în exil, a pedepsi cu trimiterea în exil. (< fr. exiler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXILÁ vb. 1. v. surghiuni. 2. a pribegi. (A fost nevoit să se ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
exilá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exiléz, 3 sg. și pl. exileáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)