EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXISTÉNȚĂ, existențe, s. f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire. ♦ Viață considerată în durata și conținutul ei. ♦ Durată (a unei situații, a unei instituții). 2. Condițiile, mijloacele materiale necesare vieții. ♦ Viață; mod de viață, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXISTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care există în mod real, în prezent. Adevăr ~. 2) Care este valabil pentru perioada dată; în vigoare la momentul dat. Ordine ~tă. /<fr. existant, lat. existens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXISTÉNȚĂ ~e f. 1) Situație existentă; faptul de a exista. 2) Realitate imediată și concretă, care există independent de conștiința omului. 3) Mod de viață; fel de trai. 4) Totalitate de mijloace materiale necesare vieții omului. [G.-D. existenței] /<fr. existence, lat. existentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXISTÉNT, -Ă adj. Care există, care este. [Pron. eg-zis-. / cf. fr. existant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXISTÉNȚĂ s.f. 1. Noțiune filozofică care desemnează natura, materia, realitatea obiectivă, tot ceea ce există; faptul de a exista. ♦ Viață. 2. Mijloacele de trai. [Pron. eg-zis-. / cf. fr. existence, lat. existentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXISTÉNT, -Ă I. adj. care există, trăiește. II. s. n. 1. (fil.) manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 2. (jur.) orice categorie de bunuri aparținând unei întreprinderi la o anumită dată. (< fr. existant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXISTÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a exista. ◊ viață. 2. categorie filozofică fundamentală, natura, materia, realitatea obiectivă. ♦ ~ socială = categorie fundamentală a materialismului istoric desemnând latura materială și cea spirituală a vieții sociale; mijloacele de trai. (< fr. existence, lat. existentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXISTÉNT adj. prezent. (Stare de lucruri ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
EXISTÉNȚĂ s. 1. (FILOZ.) ființă. 2. (FILOZ.) realitate. 3. trai, viață, zile (pl.), (înv. și pop.) petrecere, viețuire, (pop. și fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ lui se scurgea în liniște.) 4. (fig.) pâine. (Cum își câștigă ~?) 5. v. prezență. (S-a semnalat ~ lor la mari adâncimi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Existent ≠ inexistent, neexistent
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Existență ≠ inexistență
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
existént adj. m. [x pron. gz], pl. existénți; f. sg. existéntă, pl. existénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
existénță s. f. [x pron. gz], g.-d. art. existénței; pl. existénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink