Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: exmatricula (verb tranzitiv) , exmatriculare (substantiv feminin)   
EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXMATRICULÁRE s.f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricole; eliminare definitivă. [< exmatricula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
exmatriculáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. exmatriculării; pl. exmatriculări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o școală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A EXMATRICULÁ ~éz tranz. (elevi, studenți) A exclude dintr-o instituție de învățământ. /<germ. exmatrikulieren
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXMATRICULÁ vb. I. tr. A elimina (un elev, un student) dintr-o școală, dintr-o facultate etc., scoțând(u-l) din matricole. [Cf. germ. exmatrikulieren < lat. ex – în afară, matricula – registru].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXMATRICULÁ vb. tr. a exclude sau a elimina un elev, un student din instituția de învățământ pe care o frecventează. (< germ. exmatrikulieren)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
exmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. exmatriculéz, 3 sg. și pl. exmatriculeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)