Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: exorta (verb tranzitiv) , exortare (substantiv feminin)   
EXORTÁRE, exortări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. – V. exorta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXORTÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. [Var. exhortare s.f. / < exorta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
exortáre s. f., g.-d. art. exortării; pl. exortări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXORTÁ vb. I. tr. (Liv.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, prin discursuri etc.). [Var. exhorta vb. I. / < fr. exhorter, cf. lat. exhortare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXORTÁ vb. tr. a înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, discursuri etc.). (< fr. exhorter, lat. exhortari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
exortá vb., ind. prez. 1 sg. exortéz, 3 sg. și pl. exorteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)