EXPECTATÍVĂ, expectative, s. f. Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule; neintervenție în anumite chestiuni sau situații, și așteptarea unui moment potrivit; expectație. – Din fr. expectative.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXPECTATÍVĂ s.f. Așteptare, speranță întemeiată pe anumite drepturi, probabilități sau promisiuni; expectație. [Var. espectativă s.f. / < fr. expectative, cf. lat. expectare – a aștepta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXPECTATÍVĂ s. f. așteptare, speranță întemeiată pe anumite drepturi, promisiuni sau probabilități; expectație. (< fr. expectative)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
expectatívă s. f., g.-d. art. expectatívei; pl. expectatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXPECTATÍVĂ ~e f. Așteptare a unui moment potrivit (bazată pe anumite calcule, promisiuni etc.) pentru a interveni într-o situație, într-o chestiune. [G.-D. expectativei] /<fr. expectative
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink