Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
EXPEDÍȚIE, expediții, s. f. 1. Călătorie lungă (și anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri științifice, comerciale etc. 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară. 3. Expediere. ◊ Condică de expediție = registru în care se înregistrează zilnic lista corespondenței expediate de o instituție sau de o întreprindere. – Din fr. expédition, lat. expeditio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXPEDÍȚIE s. f. 1. expediere (1). 2. călătorie întreprinsă în vederea unor cercetări științifice sau pentru afaceri comerciale. 3. campanie militară în afara granițelor, în scop de cucerire, de pedepsire etc. (< fr. expédition, lat. expeditio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXPEDÍȚIE s. v. expediere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
expedíție s. f. (sil. -ți-e), art. expedíția (sil. -ți-a), g.-d. art. expedíției; pl. expedíții, art. expedíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXPEDÍȚIE ~i f. 1) Călătorie lungă, întreprinsă de un grup de persoane, cu anumite scopuri. ~ geologică. 2) Campanie militară pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria țară. 3) Trimitere de mărfuri, de corespondență etc. la o anumită adresă. [G.-D. expediției; Sil. -ți-e] /<fr. expédition, lat. expeditio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)