EXPIÁȚIE, expiații, s. f. (Livr.) Faptul de a expia; ispășire. [Pr.: -pi-a-. – Var.: expiațiúne s. f.] – Din fr. expiation, lat. expiatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXPIÁȚIE s.f. (Liv.) Expiere, ispășire. [Gen. -iei, var. expiațiune s.f. / cf. fr. expiation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXPIÁȚIE s. f. expiere. (< fr. expiation, lat. expiatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXPIÁȚIE s. v. ispășire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
expiáție s. f. (sil. -pi-a-ți-e), art. expiáția (sil. -ți-a), g.-d. art. expiáției; pl. expiáții, art. expiáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink