EXPONÉNT, -Ă, exponenți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S. m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXPONÉNT, -Ă adj., s.m. și f. Reprezentant al unei idei, al unui curent, al unui stat etc. // s.m. Număr indicând puterea la care este ridicată o mărime matematică. [< germ. Exponent, cf. lat. exponens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXPONÉNT, -Ă I. adj., s. m. f. reprezentant al unei idei, al unui curent, al unui stat etc. II. s. m. număr care, scris la dreapta și mai sus față de bază, indică puterea la care este ridicată o mărime matematică. (< germ. Exponent, engl. exponent, lat. exponens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXPONÉNT s. 1. v. reprezentant. 2. (MAT.) (înv.) spunent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
exponént s. m., pl. exponénți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXPONÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană sau grup social care reprezintă și susține ideile și interesele unei colectivități. 2) mat. Simbol plasat în partea dreaptă de sus a unei expresii numerice sau algebrice pentru a indica puterea la care trebuie ridicată cantitatea dată. /<germ. Exponent, lat. exponens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink