EXPONENȚIÁL, -Ă, exponențiali, -e, adj. (Mat.) Care are un exponent (2) variabil, nedeterminat sau necunoscut. ♦ (Despre funcții) A cărei variabilă independentă apare într-un exponent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. exponentiel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXPONENȚIÁL, -Ă adj. (Mat.) Cu un exponent variabil, necunoscut. ◊ Ecuație exponențială = ecuație în care necunoscuta intră în exponent. [Pron. -ți-al. / cf. fr. exponentiel, engl. exponential].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXPONENȚIÁL, -Ă adj. 1. (mat.; despre o cantitate) care are un exponent. ◊ (despre ecuații; și s. f.) care conține necunoscuta la exponent. ◊ (despre fenomene) a cărui lege de variație este o funcție exponențială. 2. reprezentativ pentru o categorie de elemente de același fel. (< fr. exponentiel, /2/ engl. exponential)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXPONENȚIÁL adj. v. reprezentativ.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
exponențiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. exponențiáli; f. sg. exponențiálă, pl. exponențiále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXPONENȚIÁL ~ă (~i, ~e) mat. Care conține drept exponent o necunoscută sau o variabilă. Ecuație ~ă. /<fr. exponentiel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink