EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXPOZITÍV, -Ă adj. În care se expune, care prezintă. ◊ Propoziție expozitivă = propoziție enunțiativă; metodă expozitivă = metodă de predare în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece; afectat. [< fr. expositif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXPOZITÍV, -Ă adj. în care se expune; care prezintă. ♦ propoziție ~ă = propoziție enunțiativă; metodă ~ă = metodă de prezentare în forma unei expuneri. ◊ (despre ton) rece; afectat. (< engl. expositive)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXPOZITÍV adj. v. enunțiativ.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
expozitív adj. m., pl. expozitívi; f. sg. expozitívă, pl. expozitíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXPOZITÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care are caracter de expozeu. 2) (despre lecții) Care este în formă de expunere; cu conținutul în formă de expunere. /<engl. expositiv
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink