Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga să părăsească țara, a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXPULZÁ vb. I. tr. 1. A scoate, a da, a împinge afară. 2. A izgoni pe cineva din țară. [< fr. expulser, cf. lat. expulsare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXPULZÁ vb. tr. 1. a dispune, printr-un act al puterii de stat, ca cineva să părăsească teritoriul țării în care se află. 2. a scoate, a da, a împinge afară. (< fr. expulser, lat. expulsare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXPULZÁ vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cetățean străin.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
expulzá vb., ind. prez. 1 sg. expulzéz, 3 sg. și pl. expulzeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A EXPULZÁ ~éz tranz. 1) (străini) A obliga să părăsească țara; a izgoni dintr-un stat. 2) A da afară; a forța să iasă. /<fr. expulser, lat. expulsare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)