Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: extorca (verb tranzitiv) , extorcare (substantiv feminin)   
EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorcáre s. f.] – V. extorca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXTORCÁRE s.f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorcație; extorsiune. [Var. estorcare s.f. / < extorca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXTORCÁRE s. (fig.) stoarcere. (~ cuiva de bani.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
extorcáre s. f., g.-d. art. extorcării; pl. extorcări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I.] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A EXTORCÁ ~chéz tranz. (lucruri, promisiuni, favoruri etc.) A obține fără consimțământul deținătorului (prin amenințări, violentă, șantaj). /<fr. extorquer, lat. extorquere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXTORCÁ vb. I. tr. A obține (ceva, în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. [Var. estorca vb. I. / < fr. extorquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXTORCÁ vb. tr. a obține ceva (în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. (< fr. extorquer, lat. extorquere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXTORCÁ vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
extorcá vb., ind. prez. 1 sg. extorchéz, 3 sg. și pl. extorcheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)