EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere. 2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (Livr.) Origine, proveniență. – Din fr. extraction, lat. extractio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXTRÁCȚIE s.f. 1. Scoatere afară, extragere; (spec.) scoaterea unui dinte, a unei măsele. 2. (Rar) Origine, proveniență. [Gen. -iei, var. extracțiune s.f. / < fr. extraction, lat. extractio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXTRÁCȚIE s. f. 1. extragere; scoatere a unui dinte, a unei măsele. 2. (chim.) separare a unui component dintr-un amestec. 3. origine, proveniență. (< fr. extraction, lat. extractio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXTRÁCȚIE s. extragere, scoatere. (~ unui dinte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
EXTRÁCȚIE s. v. naștere, obârșie, origine, proveniență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
extrácție s. f. (sil. -ți-e), art. extrácția (sil. -ți-a), g.-d. art. extrácției; pl. extrácții, art. extrácțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXTRÁCȚIE ~i f. 1) Proces, operație de extragere (a minereurilor). 2) chim. Operație de separare a unui component dintr-un amestec. 3) Extragere a unui dinte sau a unui corp străin din organism. [G.-D. extracției; Sil. ex-trac-ți-e] /<fr. extraction
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink