Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: extrapola (verb tranzitiv) , extrapolare (substantiv feminin)   
EXTRAPOLÁRE, extrapolări, s. f. 1. (Mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. 2. (Fil.) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. – V. extrapola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXTRAPOLÁRE s.f. 1. Extindere ipotetică, pe baza unui raționament prin analogie, a unei noțiuni de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta mai complexă, cu o sferă mai largă etc.; generalizare. 2. (Mat.) Operația de determinare a unei serii de valori ale unei funcții pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. [< extrapola].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXTRAPOLÁRE s. f. 1. extindere ipotetică, pe baza unui raționament prin analogie, a unei noțiuni de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta mai complexă, cu o sferă mai largă etc.; generalizare. 2. (mat.) determinare aproximativă a valorilor unei funcții continue în puncte situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. (< extrapola)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXTRAPOLÁRE s. (FILOZ., MAT.) extrapolație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
extrapoláre s. f., g.-d. art. extrapolării; pl. extrapolări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I.Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A EXTRAPOLÁ ~éz tranz. (teorii, lucruri cunoscute) A aplica prin analogie la un alt domeniu pentru a face anumite deducții. /<fr. extrapoler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXTRAPOLÁRE ~ări f. 1) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi sau teorii de la un domeniu la altul. 2) mat. Determinare a valorii unei funcții pentru valori situate în afara universului de valori cunoscute. /v. a extrapola
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
EXTRAPOLÁ vb. I. tr. A aplica procedeul extrapolării; a face o extrapolare. [< fr. extrapoler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXTRAPOLÁ vb. tr. a aplica procedeul extrapolării; a face o extrapolare. (< fr. extrapoler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
extrapolá vb., ind. prez. 1 sg. extrapoléz, 3 sg. și pl. extrapoleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)