Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
FÂRNÂÍT2, -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÂRNÂÍT1, fârnâituri, s. n. Faptul de a fârnâi.V. fârnâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÂRNÂÍT adj., s. v. fonf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fârnâít s. n., pl. fârnâíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FÂRNÂÍ fârnâi intranz. 1) (despre oameni cu defecte în rostire) A rosti neclar unele sunete nazale; a vorbi pe nas; a fonfăi. 2) A face zgomot în timpul respirației din cauza nasului înfundat. [Sil. -nâ-i] /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÂRNÂÍ vb. v. fonfăi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fârnâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. fârnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)