Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
FÂRTÁT, fârtați, s. m. (Pop.) Prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce. ♦ Tovarăș, ortac. ♦ Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie. [Var.: fărtát s. m.] – Din *frătat (< frate + suf. -at, după sl. pobratim < bratŭ „frate”).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÂRTÁT s. v. amic, frate de cruce, prieten, tovarăș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fârtát s. m., pl. fârtáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÂRTÁT ~ți m. Prieten nedespărțit, legat prin jurământ; frate de cruce. /frate + suf. ~at
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
fîrtát (fârtáți), s. m.1. Frate de cruce; legătură de rudenie spirituală contractată voluntar între prieteni, printr-un jurămînt, amestec de sînge și alte ritualuri care, în credința poporului, îi face pe acești prieteni să devină rude de sînge. – 2. Tovarăș, ortac. – Var. (rare) fărtat, furtat. Mr. fîrtat, megl. fărtat, furtat. Part. de la lat. fratrāre, al cărui rezultat s-a pierdut în rom., dar cf. mr. mfărtare. Obiceiul pare de origine sl. După Pușcariu 644 și DAR, de la frate, cu suf. participial -at; după Schuchardt, ZRPh., I, 481 și Skok, Arch. Rom., VIII, 142, de la frate, pe baza unui model sl. care nu se indică. Cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 466. – Der. fîrtăciune, s. f. (înv., frăție de cruce); fîrtăți, vb. refl. (a se face frate de cruce); fîrtăție, s. f. (frăție de cruce); nefîrtatul, s. m. (dracul); înfîrtăți, vb. (a înfrăți).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)