Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: fălțui (verb tranzitiv) , fălțuit (adjectiv)   
FĂLȚUÍT1 s. n. Fălțuire. – V. fălțui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FĂLȚUÍT2, -Ă, fălțuiți, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Care și-a redus și și-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul. 2. (Despre unele materiale de construcție) Care are falț, prevăzut cu falț. 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării). – V. fălțui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FĂLȚUÍT s. (TEHN.) fălțuire, lămbuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fălțuít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FĂLȚUÍ, fălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra cu falțul pieile tăbăcite pentru a le reduce și a le uniformiza grosimea. 2. A face unor scânduri, țigle etc. un falț (care să permită îmbinarea lor). ♦ A executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falțului. 3. A îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea manipulării, păstrării sau în vederea broșării ori a legării). – Din germ. falzen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FĂLȚUÍ ~iésc tranz. 1) (piei tăbăcite) A prelucra cu falțul. 2) (scânduri, cărămizi, țigle) A prevedea cu un falț. 3) (coli imprimate) A împături într-o anumită ordine (pentru a broșa, a mânui mai ușor etc.) /<germ. falzen
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FĂLȚUÍ vb. (TEHN.) a lămbui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fălțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fălțuiésc, imperf. 3 sg. fălțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. fălțuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)