Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: fărâmița (verb tranzitiv) , fărâmițare (substantiv feminin)   
FĂRÂMIȚÁRE, fărâmițări, s. f. Acțiunea de a (se) fărâmița și rezultatul ei. – V. fărâmița.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FĂRÂMIȚÁRE s. v. mărunțire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fărâmițáre s. f., g.-d. art. fărâmițării; pl. fărâmițări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FĂRÂMIȚÁ ~éz tranz. (corpuri fragile) A face să se fărâmițeze. /Din fărâmiță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE FĂRÂMIȚÁ se ~eáză intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăți mici de tot. /Din fărâmiță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FĂRÂMIȚÁ vb. v. mărunți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fărâmițá vb., ind. prez. 1 sg. fărâmițéz, 3 sg. și pl. fărâmițeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)