Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: fațeta (verb tranzitiv) , fațetare (substantiv feminin)   
FAȚETÁRE, fațetări, s. f. Acțiunea de a fațeta; fațetat. – V. fațeta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FAȚETÁRE s.f. Acțiunea de a fațeta; fațetat. [< fațeta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
fațetáre s. f., pl. fațetări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FAȚETÁ ~éz tranz. (pietre scumpe) A înzestra cu fațete (prin prelucrare). /<fr. facetter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FAȚETÁ vb. I. tr. A șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ♦ (Poligr.) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șanț, pentru a fi fixat pe un suport. [< fr. facetter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FAȚETÁ vb. tr. a șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ◊ (poligr.) a prelucra un clișeu, o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șant, spre a fi fixat pe un suport. (< fr. facetter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fațetá vb., ind. prez. 1 sg. fațetéz, 3 sg. și pl. fațeteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)