Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: fabula (verb tranzitiv) , fabulă (substantiv feminin)   
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FABULÁ vb. I. tr. A construi fabulații, a povesti întâmplări fantastice, imaginare. [< fr. fabuler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FABULÁ vb. tr. a imagina, a povesti fapte, întâmplări fantastice. (< fr. fabuler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FABULÁ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fabulá vb., ind. prez. 1 sg. fabuléz, 3 sg. și pl. fabuleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÁBULĂ, fabule, s. f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta. ♦ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FABULÁ ~éz tranz. A inventa scurte povestiri alegorice, folosind procedeul personificării. /<fr. fabuler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÁBULĂ ~e f. 1) Creație literară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate unele moravuri umane prin procedeul personificării. 2) Povestire în care elementele imaginare nu se disting de cele reale. 3) rar Subiectul unei opere literare. /<lat. fabula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÁBULĂ s.f. 1. Istorioară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, folosindu-se procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. 2. Subiectul, textura unei scrieri literare. ♦ Povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire. [< lat. fabula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FÁBULĂ s. f. 1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. ◊ scurtă narațiune la care participă animale personificate. 2. subiectul, textura unei scrieri literare. ◊ povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire. (< lat. fabula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FÁBULĂ s. (LIT.) (pop.) tâlc. (O ~ de Esop.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FÁBULĂ s. v. acțiune, afabulație, fabulație, intrigă, subiect.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fábulă (fábule), s. f. – Povestire scurtă alegorică. Lat. fabula (sec. XIX). – Der. (din fr.) fabulist, s. m.; fabulos, adj.; fabulați(un)e, s. f.; confabula, vb. refl. Cf. faulă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fábulă s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ACTA EST FABULA (lat.) piesa a fost jucată! – Formulă care anunța sfârșitul unei reprezentații în teatrul antic. Ultimele cuvinte ale lui August: „Plaudite, acta este fabula!” („Aplaudați, piesa s-a terminat”) și ale lui Rabelais: „Tirez le rideau, la farce este jouée!” („Trageți cortina, comedia s-a sfârșit!”). V. È finita la commedia.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
DE TE FABULA NARATUR v. MUTATO NOMINE, DE TE FABULA NARRATUR.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
LUPUS IN FABULA (lat.) lupul din fabulă – Terențiu, „Adelphoi”, act. IV, scena 1. Persoană care își face apariția tocmai în momentul când se discută despre ea: vorbești de lup și lupul la ușă.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
MUTATO NOMINE DE TE FABULA NARRATUR (lat.) schimbând numele, despre tine este vorba în povestire – Horațiu, „Satirae”, I, 1, 69-70. Vorbind despre chinurile la care a fost supus Tantal în Infern, poetul se adresează unui interlocutor imaginar, pe care avariția îl pune în aceeași situație.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)