Dex factorii

FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre termenii unei înmulțiri. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat. Factor comun = număr care împarte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul altor două mărimi diferite. II. Funcționar al poștei care duce corespondență la destinație; poștaș. [Acc. și: (II) factór] – Din fr. facteur, lat. factor.

FACTORÍE, factorii, s. f. Punct de schimb (comercial) pe un teritoriu străin (și îndepărtat); spec. punct unde se face cumpărarea vânatului și aprovizionarea vânătorilor din regiunile nordice izolate. – Din rus. faktoria.

FÁCTOR ~i m. 1) Condiție esențială care determină apariția unui proces sau fenomen; element care contribuie la producerea unui fenomen sau proces. 2) mat. Element constitutiv al unui produs; termen al unei înmulțiri. ◊ ~ prim fiecare dintre numerele prime la care se împarte exact un număr dat. ~ comun număr cu care se înmulțesc toți termenii unei sume. 3) fiz. Raport dintre două valori ale aceleiași mărimi. ~ de presiune. /<fr. fracteur, lat. factor, ~oris

FACTÓR ~i m. : ~ poștal lucrător la un oficiu poștal care duce și distribuie corespondența și publicațiile periodice destinatarilor; poștaș. /<fr. facteur, lat. factor, ~oris

FACTORÍE f. rar 1) Agenție comercială a negustorilor străini într-o țară colonială. 2) (în regiunile nordice îndepărtate) Punct de aprovizionare și achiziții. /<fr. factorerie

FÁCTOR¹ s.m. 1. Ceea ce determină, face să ia naștere un proces, o acțiune. 2. (Mat.) Fiecare dintre termenii unui produs. [< fr. facteur, cf. lat. factor].

FÁCTOR² s.m. Funcționar, agent poștal care distribuie corespondența la adresă. [< fr. facteur].

FACTORÍE s.f. (Rar) Agenție a unei case comerciale europene într-o țară străină, în special în colonii. ♦ (Rar) Punct pentru cumpărarea vânatului de la vânători și pentru aprovizionarea acestora cu unelte, materiale etc. în regiunile nordice depărtate. [Gen. -iei. / cf. fr. factorerie, germ. Faktorei].

FÁCTOR s. m. 1. condiție, element, împrejurare care poate determina, influența sau explica un proces, un fenomen, o acțiune etc. ♦ ~ de producție = componentă a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale. 2. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs. ♦ ~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat; ~ comun = număr sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume. 3. mărime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezentând raportul a două mărimi de natură diferită. 4. coeficient; poștaș. 5. funcționar, agent poștal care distribuie corespondența. (< fr. facteur, lat. factor)

FACTORÍE s. f. agenție a unei case comerciale europene într-o țară străină (în colonii). ◊ punct pentru cumpărarea vânatului de la vânători și pentru aprovizionarea acestora cu unelte, materiale etc. în regiunile nordice depărtate. (< rus. faktoriia)

FÁCTOR s. I. 1. condiție. (~ de mediu.) 2. v. agent. II. v. poștaș.

fáctor s. m., pl. fáctori

factoríe s. f., art. factoría, g.-d. art. factoríei; pl. factoríi, art. factoríile