Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: factura (verb tranzitiv) , factură (substantiv feminin)   
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FACTURÁ vb. I. tr. A face, a întocmi factura unei mărfi. [< fr. facturer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FACTURÁ vb. tr. a întocmi o factură. (< fr. facturer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
facturá vb., ind. prez. 1 sg. facturéz, 3 sg. și pl. factureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FACTÚRĂ2, facturi, s. f. Act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri, lucrările executate și serviciile prestate, precum și mărfurile lăsate în păstrare; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. – Din fr. facture.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FACTÚRĂ1, facturi, s. f. Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). ♦ Caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică. ♦ Ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale. – Din fr. facture, lat. factura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FACTURÁ ~éz tranz. (mărfuri) A trece într-o factură. /<fr. facturer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FACTÚRĂ1 ~i f. 1) Mod de organizare a elementelor sau a părților constituente ale unui ansamblu; constituție; structură; component; compoziție. 2) Caracter specific al unei opere de artă. /<fr. facture, lat. factura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FACTÚRĂ2 ~i f. 1) Act contabil sau comercial care indică cantitatea, calitatea și prețul mărfurilor sau a serviciilor executate. 2) Notă de plată. 3) Formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act sau o astfel de notă de plată. [G.-D. facturii] /<fr. facture
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FACTÚRĂ1 s.f. Fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.). ♦ Felul în care este alcătuită o operă artistică. [< fr. facture, cf. lat. factura – fel de a face ceva].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FACTÚRĂ2 s.f. Notă amănunțită (în ceea ce privește calitatea, prețul etc.) asupra mărfurilor cumpărate sau expediate. [< fr. facture].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FACTÚRĂ1 s. f. 1. fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.) 2. felul în care este alcătuită o operă artistică. (< fr. facture, lat. factura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FACTÚRĂ2 s. f. act justificativ în care se consemnează cantitatea, calitatea, prețul etc. mărfurilor cumpărate sau expediate. (< fr. facture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FACTÚRĂ s. 1. caracter, fel, gen, natură. (Compoziție de o ~ aparte.) 2. v. conformație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
factúră s. f., g.-d. art. factúrii; pl. factúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)