FACȚIÚNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FACȚIÚNE s.f. 1. (La romani] Grup de concurenți la o cursă de care. 2. Grup, partidă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraș, într-o adunare etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. faction, lat. factio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FACȚIÚNE s. f. 1. (la romani) grup de concurenți la o cursă de care. 2. bandă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraș, într-o adunare; grup difident al unui partid, grupare. (< fr. faction, lat. factio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FACȚIÚNE s. (POL.) partidă. (Din ~ adversă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
facțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. facțiúnii; pl. facțiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FACȚIÚNE ~i f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care se manifestă de obicei prin violență). [G.-D. facțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. faction, lat. factio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink