FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare s. m. și f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [Pr.: fa-ian-] – Faianța + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FAIANȚATÓR s. m. lucrător în faianțare. (< faianța + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
faianțatór s. m. (sil. fa-ian-), pl. faianțatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FAIANȚATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operații de faianțare. /faianță + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
faianțatoáre s. f. (sil. fa-ian), g.-d. art. faianțatoárei; pl. faianțatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink