FÁIMĂ, faime, s. f. Renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva. ♦ (Rar) Veste neașteptată, surprinzătoare; zvon. – Din lat. fama (după defăima).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÁIMĂ ~e f. 1) Apreciere publică înaltă a unei persoane sau a unui lucru pentru calitățile deosebite; renume; slavă; reputație; popularitate. 2) Opinie publică (favorabilă sau defavorabilă); reputație. 3) rar Veste surprinzătoare; știre falsă; zvon. [G.-D. faimei] /<lat. fama
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÁIMĂ s.f. Renume, reputație. ♦ Veste, răsunet. [< lat. fama, după defăima].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FÁIMĂ s. f. renume, reputație. (< lat. fama)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FÁIMĂ s. 1. v. celebritate. 2. notorietate, prestigiu, renume, reputație, vază, (înv.) vâlvă. (Un medic de ~.) 3. v. popularitate. 4. v. veste. 5. v. reputație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fáimă s. f. – Reputație, renume, celebritate. – Var. (înv.) famă. Lat. fama, dar der. directă pare incertă; este mai curînd cuvînt neol., format din latină pe baza modelului lui defăima (Candrea, Rom., XXXI, 308; Tiktin; Pușcariu 495; DAR; REW 3246). Sec. XIX. – Der. faimos, adj. (renumit, celebru).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fáimă s. f. (sil. fai-), g.-d. art. fáimei; pl. fáime
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Faima = Fama.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman | Permalink