FALÉT, faleturi, s. n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. – Cf. falaitar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
falét s. n., pl. faléturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
făléț, -eáță, adj. (reg.) fălos, mândru, fudul, trufaș, arogant, lăudăros.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink