Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
FALIMÉNT, falimente, s. n. Situație de insolvabilitate în care se află un comerciant, un industriaș etc., declarată de o instanță judiciară; fig. ruină, eșec total. ◊ Expr. A da faliment = a) a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș etc.); b) a da greș, a nu reuși într-o acțiune; a se prăbuși. – Din germ. Falliment, it. fallimento.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FALIMÉNT s.n. Situație de insolvabilitate a unui comerciant, a unui bancher (sau a unei întreprinderi comerciale, industriale etc.), recunoscută și declarată de o instanță judecătorească; bancrută; (fig.) ruină, eșec total. ◊ A da faliment = a ajunge în stare de faliment; (fig.) a nu izbuti într-o acțiune. [Pl. -te, -turi. / cf. germ. Falliment, it. fallimento].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FALIMÉNT s. n. 1. stare de insolvabilitate a unui comerciant sau bancher, a unei întreprinderi etc., recunoscută și declarată de o instanță judecătorească; bancrută. 2. (fig.) ruină, eșec total. ♦ a da ~ = a nu izbuti într-o acțiune. (< it. fallimento, germ. Falliment)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FALIMÉNT s. (FIN.) bancrută, crah, (înv. și reg.) selamet, (înv.) mofluz, mofluzenie, mofluzie, mofluzlâc, (înv., în Transilv.) cridă. (~ al unei mari întreprinderi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
falimént (faliménte), s. n. – Situație de insolvabilitate declarată de o instanță judiciară, bancrută. – Mr. falimentu. It. falimento, în parte prin intermediul ngr. φαλλιμέντο, sau al germ. Falliment, cf. bg. faliment.Der. falimenta, vb. (a da faliment); falimentar, adj. (în faliment); falit, s. m. (persoană care a dat faliment), din it. fallito.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
falimént s. n., pl. faliménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FALIMÉNT ~e n. 1) Situație de insolvabilitate a unui om de afaceri, constatată de o instanță judecătorească. 2) Stare a unui debitor care nu-și poate plăti datoriile sau nu-și poate respecta angajamentele. 3) Eșec complet; nereușită totală; fiasco; crah. /<germ. Falliment, it. fallimento
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)