FALSÉT, falsete, s. n. Sunet (sau șir de sunete) din registrul acut al vocii unui cântăreț, produs prin vibrarea părții superioare a coardelor vocale. ♦ Execuție falsă a unei compoziții muzicale (sau a unui fragment al ei). – Din it. falsetto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FALSÉT s.n. Sunet din registrul cel mai acut (de cap), produs prin vibrația parțială a coardelor vocale. ◊ În falset = cu voce ascuțită. [Pl. -te, -turi. / < it. falsetto].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FALSÉT s. n. sunet din registrul cel mai acut al vocii bărbătești; voce de cap. ♦ în ~ = cu voce ascuțită. (< it. falsetto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
falsét s. n., pl. falséte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FALSÉT ~e n. 1) Sunet din registrul cel mai acut al vocii unui interpret. 2) Executare falsă a unei piese muzicale. /<it. falsetto
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
Definiții din dicționare neoficiale:
falsét s.n. (muz.) Tehnică de canto la vocile bărbătești, constând în emisia sunetelor cu o vibrație a părții superioare a coardelor vocale, care produce un sunet acut, cu o octavă mai sus față de vocea bărbătească normală. ◊ Loc.adj., adv. În falset = (cu voce) ascuțit(ă). ♦ Sunet (sau șir de sunete) din registrul cel mai acut al vocii bărbătești produs prin vibrația părții superioare a coardelor vocale, intrând în registrul acut cu o octavă mai sus față de vocea bărbătească normală; voce de cap. ♦ Execuție falsă a unei compoziții muzicale (sau a unui fragment al ei). • pl. -e. / <it. falsetto.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare | Permalink
falset, falseturi s. n. (intl.) bani furați.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink