Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
Fanár (cartier din Constantinopol) s. propriu n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
FANÁR s. v. crâng, felinar, lampă, prâsnel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fanár (fanáre), s. n.1. Lanternă; felinar. – 2. Cartier grecesc din Constantinopole. – Var. (Mold.) fînar. Mr. fînare. Ngr. φανάρι (Ronzevalle 125; Gáldi, Dict., 187), din lat. fanarium, cf. tc., alb., bg. faner. Este dublet de la fanal, s. n. (felinar), din it. fanale, fr. fanal.Der. fanaragiu, s. m. (angajat care aprindea felinarele din iluminatul public), din tc. fenarci (Șeineanu, II, 167); fînăraș, s. m. (Mold., licurici); fanariot, s. m. (grec din Constantinopole aparținînd aristocrației din Fanar, care a ocupat funcții pe cît de numeroase pe atît de importante în Munt. și Mold., în sec. XVII și XVIII), din ngr. φαναριώτης; fanariot, adj. (referitor la fanariot sau la epoca de la 1711 la 1821, în istoria română); fanariotic(esc), adj. (înv., referitor la fanarioți); fanariotism, s. n. (politică proprie exploatatorilor venetici); fanariotiza, vb. (a greciza). Cf. felinar.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fanár s. n., pl. fanáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÂNÁR s. n. v. fanar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FANÁR ĕ n. Lampă de gaz portativă, folosită în afara încăperilor. /
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÂNÁR s. v. felinar, lampă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)