FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÁNTĂ s.f. Deschidere strâmtă care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul; crăpătură. [< fr. fente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FÁNTĂ s. f. 1. deschidere alungită și îngustă care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2. crăpătură liniară în gheață, de mare adâncime. (< fr. fente)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FÁNTĂ s. 1. (TEHN.) crăpătură. 2. (FIZ.) fereastră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fántă (tehn.) s. f., g.-d. art. fántei; pl. fánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÁNTĂ ~e f. 1) Deschizătură îngustă pentru comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2) v. FENTĂ2. [G.-D. fantei] /<fr. fente
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink