Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
FARAFASTẤC, farafastâcuri, s. n. (Fam. și peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fasoane. – Cf. ngr. farafás „fanfaron”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FARAFASTÂC s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
farafastâc s. n., pl. farafastâcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FARAFASTÂC ~uri n. Podoabă lipsită de orice valoare; fleac. 2) Dispoziție de moment, neașteptată și stranie; moft; capriciu; toană; maraz; marafet; naz. /cf. ngr. farafás
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FARAFASTÂCURI s. pl. v. zorzoane.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
farafastîc (farafastấcuri), s. n.1. Fleac, bagatelă. – 2. Moft, capriciu, fasoane. Tc. falan-fistik (Iogu, GS, IV, 384), probabil încrucișat cu ngr. φαραφᾶς „fanfaron” (Cihac, II, 576; DAR), sau cu vreo intenție expresivă (cf. Iordan, BF, II, 189).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)