FARFARÁ, farfarale, s. f. (Fam. și peior.) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conținutul spuselor cuiva și le transmite astfel altora. – Din tc. farfara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FARFARÁ s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vor-băreț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
farfará2, adv. (pop. înv.) încoace și încolo, brambura; în expr. a umbla farfará = a umbla brambura.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
farfará adj. – Guraliv, flecar, palavragiu. – Mr. fărfără. Tc. farfara, din arab. farfâr (Șeineanu, II, 168; REW 3194; Lokotsch 589), în parte prin intermediul ngr. φαρφαρᾶς, cf. bg. farfara. Aparțin aceluiași radical fanfară, s. f., din fr. fanfare și fanfaron, adj., din fr. fanfaron, cf. mr. fanfaron, din it.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
farfará s. f., art. farfaráua, g.-d. art. farfarálei; pl. farfarále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PODBÁL s. m. v. podbeal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FARFARÁ ~le f. rar Persoană care poartă zvonuri, denaturându-le. /< turc. farfara
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PODBÁL s. (BOT.) 1. (Tussilago farfara) (reg.) păpădie, ropan, ropanior. 2. podbal-de-munte v. arnică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PODBÁL s. v. captalan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
podbál (podbeál), podbéli, s.m. (reg.) 1. plantă mică erbacee, din frunzele căreia se face infuzie contra tusei și cataplasme. 2. brustur. 3. păpădie. 4. năvalnic. 5. nufăr. 6. smirdar. 7. pătlagină.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink