FARÍNGE, faringe, s. n. (Anat.) Canal membranos și musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care pornește de la cavitatea bucală și sfârșește la esofag și care constituie locul de încrucișare a căilor respiratorii cu calea digestivă. – Din it. faringe Cf. fr. pharynx.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FARÍNGE ~ n. Canal membrano-musculos care constituie locul de încrucișare a cailor respiratorii cu calea digestivă. /<fr. pharynx
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FARÍNGE s.n. Partea superioară a esofagului. [Cf. fr., gr. pharynx].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FARÍNGE s. n. partea superioară a esofagului. (< it. faringe, după fr. pharynx)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FARÍNGE s. (ANAT.) (pop.) înghițitoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
farínge s. n., pl. farínge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink