FARISÉU, farisei, s. m. 1. Membru al unei grupări politico-religioase la vechii evrei, care reprezenta interesele populației orășenești înstărite și care se caracteriza prin formalism exagerat în respectarea ritualului religios. 2. Fig. Om ipocrit, fățarnic, prefăcut. – Din sl. fariseĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FARISÉU s. v. fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fariséu (fariséi), s. m. – 1. Membru al unei grupări politico-religioase la vechii evrei. – 2. Om ipocrit, fățarnic. Gr. φαρισαïος, prin intermediul sl. farisĕi. Sec. XVI. – Der. fariseean, adj. (înv., de fariseu), din sl. farisĕjaninŭ; farisesc, adj. (de fariseu); fariseește, adv. (în mod ipocrit); fariseism, s. n., din fr. pharisaïme.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fariséu s. m., art. fariséul; pl. fariséi, art. fariséii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FARISÉU ~i m. 1) (la vechii evrei) Membru al unei grupări politico-religioase din perioada precreștină, care exprima, mai ales, interesele păturilor înstărite orășenești și care se caracteriza prin pedantism și ipocrizie în respectarea ritualului mozaic. 2) fig. Persoană ipocrită și orgolioasă. /< sl. farisei
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink